Ce se aude...de unde vine....acest sunet melancolic....o fi oare un sunet al ingerilor...or fi venit oare aceste Fiinte Luminate si Binecuvantate la fereastra mea incercand sa gaseasca un loc linistit si tacut pentru a canta.....sau poate o vioara s-a pierdut de maestrul ei iar acum isi cheama stapanul plangand si suspinand sunete minunate....Dar ce e asta?!Nu sunt nici ingeri melancolici, nici vioare ratacite...e doar ploaia minunata cantand oda ei de-o viata cu picuri mici de apa care lovesc pamantul ca un cantaret lovind corzile unui instrument.E mai mult decat un cantec, e mai mult decat un sunet, este ceva incredibil de frumos format doar din stropi de apa.''Ploaia este o toba care face sa danseze radacinile.''(Alexandre Amprimoz)
sâmbătă, 20 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ploaia plângea
RăspundețiȘtergere"Ploaia plângea
şiroaie, lacrimi vărsa
cerul se despica
şi norii îi golea,
pământul plin de apă
a spus că nu mai vrea
pe soare-n ajutor chema
dar ploaia suspina
când pietrele stropea
iar soarele ascuns
nu se mai arăta.
Din cuibul meu
am întrebat
de ce ploaia plângea
dar nu vorbea...
credeam că nu mă auzea,
Am primit apoi
şi un răspuns
furtună, tunete şi-un trosnet
m-au străpuns
Un nor, atunci
m-a aşezat
pe iarba ce muia
şi am văzut şi cuibul meu
căzând din rămurea
Un val de apă
cum ochii-mi închidea
am intrebat încă odată
de ce ploaia plângea..."
[aly]:*
RăspundețiȘtergere