sâmbătă, 20 februarie 2010

Picaturi de apa




Ce se aude...de unde vine....acest sunet melancolic....o fi oare un sunet al ingerilor...or fi venit oare aceste Fiinte Luminate si Binecuvantate la fereastra mea incercand sa gaseasca un loc linistit si tacut pentru a canta.....sau poate o vioara s-a pierdut de maestrul ei iar acum isi cheama stapanul plangand si suspinand sunete minunate....Dar ce e asta?!Nu sunt nici ingeri melancolici, nici vioare ratacite...e doar ploaia minunata cantand oda ei de-o viata cu picuri mici de apa care lovesc pamantul ca un cantaret lovind corzile unui instrument.E mai mult decat un cantec, e mai mult decat un sunet, este ceva incredibil de frumos format doar din stropi de apa.''Ploaia este o toba care face sa danseze radacinile.''(Alexandre Amprimoz)

2 comentarii:

  1. Ploaia plângea

    "Ploaia plângea
    şiroaie, lacrimi vărsa
    cerul se despica
    şi norii îi golea,
    pământul plin de apă
    a spus că nu mai vrea
    pe soare-n ajutor chema
    dar ploaia suspina
    când pietrele stropea
    iar soarele ascuns
    nu se mai arăta.
    Din cuibul meu
    am întrebat
    de ce ploaia plângea
    dar nu vorbea...
    credeam că nu mă auzea,
    Am primit apoi
    şi un răspuns
    furtună, tunete şi-un trosnet
    m-au străpuns
    Un nor, atunci
    m-a aşezat
    pe iarba ce muia
    şi am văzut şi cuibul meu
    căzând din rămurea
    Un val de apă
    cum ochii-mi închidea
    am intrebat încă odată
    de ce ploaia plângea..."

    RăspundețiȘtergere